PortalAcasaCautareGalerieCalendarFAQMembriGrupuriInregistrareConectare

Distribuiţi | .
 

 Istoria galeriilor din Romania

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
JusticeForPoli
Site Admin
avatar

masculin
Mesaje : 11269
Data de inscriere : 11/04/2011
Varsta : 25
Localizare : Timisoara

MesajSubiect: Istoria galeriilor din Romania   Mar Apr 10, 2012 5:02 pm

Posteaza aici primele insemnari ale galeriei tale.


_________________
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://ultras-world.forumz.ro
Lithium

avatar

masculin
Mesaje : 548
Data de inscriere : 12/04/2011
Localizare : Arad, România

MesajSubiect: Re: Istoria galeriilor din Romania   Mar Apr 10, 2012 5:19 pm

Ca sa vorbim despre acest subiect, trebuie sa ne intorcem cu cativa zeci de ani in trecut, cand s-au inregistrat primele incidente intre aradeni si timisoreni pentru ca, inevitabil cand vorbim despre istoria noastra, este imposibil sa ignoram aceasta rivalitate.

Nu am pretentia ca in acele vremuri lumea stia de miscarea ultras sau hooligans notiuni aparute mult mai tarziu in fotbalul romanesc, insa in mod sigur erau manati in aceasta lupta numai de pasiune, mandrie si ardoarea sufleteasca care ii facea sa fie alaturi de echipa, motiv pentru care derbyurile cu Timisoara au fost intodeauna speciale.

ARAD vs TIMISOARA

Pentru a intelege aceasta rivalitate trebuie precizat de la bun inceput ca aceasta disputa nu se poarta numai intre UTA si Poli, ci se poate vorbi la general de o confruntare directa dintre cele doua orase nu numai in plan sportiv, ci si in cel administrativ, economic, social, cultural s.a.m.d.

Inceputul acestei confruntari se pierde in negura timpului inca de la startul fotbalului romanesc atunci cand atat aradenii pe deoparte cat si timisorenii pe cealalta parte isi disputa organizarea primului meci de fotbal din Romania, argumentul aradenilor fiind faptul ca medicul I. Weiner din Arad aduce in tara prima minge de fotbal si publica pentru prima data regulamentul jocului in anul 1898, iar apoi la data de 15 august 1899 are fost primul meci cu public jucat dupa regulament cu arbitrii si disputat pe un teren regulamentar pe durata a doua reprize de câte 45 de minute.

Mai tarziu prin anii ’30 Aradul era reprezentat in prima liga de catre Gloria si AMEFA iar Timisoara era reprezentata de catre Ripensia si Chinezul, echipe care strangeau in jurul lor numeroase pasiuni si creau adevarate regaluri fotbalistice.

Totusi sa nu ne abatem prea mult de la subiect trebuie sa mentionam poate unul din cele mai antologice meciuri din istoria Arad – Timisoara, meci privit din prisma suporterilor, desfasurat la data de 17 mai 1964 intre Stiinta Timisoara si UTA incheiat cu rezultatul 3-3. Acest meci este mai special deoarece se pare ca atunci a avut loc primul incident major intre suporterii aradeni si timisoreni. Date concrete de la ce a pornit nu se stiu, insa se pare ca tensiunea meciului si faptul ca suporterii nu erau delimitati ca si acum, au facut ca sa existe incidente intre cele doua grupuri de suporteri inca din timpul meciului, incidente care s-au transformat mai apoi in lupte de strada, masini rasturnate, etc, urmand ca ulterior lupta sa devina una impotriva militienilor, suporterii avand astfel pretextul pentru o lupta impotriva regimului totalitar de atunci.

Din diverse marturii ale multor oameni care au fost prezenti la acel meci, se pare ca victime au fost de ambele parti insa, ulterior si militienii au iesit destul de sifonati fiind nevoiti sa se baricadeze in zona actualelor vestiare ale stadionului “Dan Paltinisanu”. Efectele acelui meci au avut o gravitate covarsitoare asupra multor studenti aradeni din complexul studentesc, dar si asupra timisorenilor, pentru ca se pare ca dupa acel meci au avut loc o multime de exmatriculari in randul studentilor, interogatorii, perchezitii, oameni arestati, dusi la sectie si batuti fara niciun motiv si multe astfel de abuzuri si atrocitati ale organelor de militie din acea vreme.

Bineinteles ca toate partidele disputate intre aceste doua echipe au fost speciale si merita amintite insa pe langa meciul din ’64 a mai fost demn de semnalat si cel din ’89 cand UTA este invinsa la Arad si Poli promoveaza in prima liga in fata a 18.000 de spectatori (mult peste capacitatea stadionului) in urma interventiei prim-secretarului judetean PCR Elena Pugna care a dat ordin sa castige Poli deoarece sotul ei era prim-secretar judetean al PCR in jud. Timis si profesor universitar la Politehnica din Timisoara. Blatul a fost confirmat ulterior si de catre vice-presedintele de atunci al UTA-ei Gheorghe Vaczi II dar si de alti oameni de fotbal ai vremii care au spus ca au fost amenintati cu represalii ulterioare daca Poli nu castiga. Ca un fapt demn de mentionat este ca in 22 decembrie 1989 in timpul Revolutiei suporterii UTA-ei incerca sa o gaseasca pe prim-secretar ca sa-i ceara socoteala nu pentru faptele comise in slujba comunismului ci pentru infrangerea UTA-ei cu jumatate de an inainte, meci ramas inca foarte viu in mintea lor, insa din fericire pentru ea nu este gasita in sediul Palatului Administrativ si scapa astfel de linsajul suporterilor care vroiau sa isi faca singuri dreptate.

In final mai toate partidele au fost problematice, chiar daca in toamna anului ’96 s-a incercat un armistitiu intre Luca Alecu liderul celor de la Red Fighters din acea vreme si Alin Boldura liderul timisorenilor, insa acest lucru nu a tinut pentru ca au existat numerosi contestatari de ambele tabere iar in mai putin de un an lucrurile au revenit la “normal”.

Istoria confruntarilor recente a continuat poate mai furibund ca niciodata facand doua victime: banerul Red Fighters capturat in 2006 de catre Masseria la Sanicolau Mare si banerul celor de la Ultranativ gupare aflata la sefia peluzei timisorene in acel moment, capturat in 2007 de catre SUR chiar in Timisoara intr-o zona aflata in vecinatatea stadionului Dan Paltinisanu.

Barajul de promovare in prima liga (Alba-Iulia, 1999)

In anul 1999 UTA termina campionatul diviziei B, seria a II-a pe locul 2 fapt ce ii permite disputarea unui meci de baraj in compania celor de la Rocar Bucuresti, meci disputat pentru promovarea in prima divizie.

Acest meci are o insemnatate deosebita pentru istoria suporterilor aradeni deoarece pentru acel meci s-au deplasat la Alba-Iulia un numar de aproximativ 12.000 de suporteri aradeni pentru a incuraja UTA in tentative ei de a reveni in prima divizie, fapt ce reprezinta cea mai numeroasa deplasare din istorie a suporterilor aradeni. De cealalta parte Rocarul este incurajata de catre un grup de aproximativ 150 de suporteri dinamovisti platiti pentru a sustine Rocarul la acest meci de catre Gigi Netoiu conducatorul clubului bucurestean.

Meciul se incheie cu victoria Rocarului care invinge UTA cu 2-0, meci care provoaca o mare dezamagire aradenilor urmand ca dupa meci sa existe unele rafuieli cu jandarmii si cu cei din Alba Iulia care au sustinut Rocarul la acest meci. Tot la acest meci a disparut de pe gard banerul tricolor “Liga suporterilor din Banat si Transilvania” care reprezenta un grup de suporteri din regiunile mentionate constituit pentru incurajarea echipei nationale, ulterior se pare ca aceasta captura a fost revendicata in conditii neclare de catre dinamovisti.

In sfarsit, ramanem oricum cu organizarea unei deplasari de exceptie pentru acele vremuri dar si cu satisfactia de a fii alaturi de echipa intr-un numar foarte mare.

Red Fighters

Red Fighters este primul grup organizat de suporteri ai UTA-ei. Gruparea ia fiinta in anul 1996 la initiativa mai multor suporteri tineri si inimosi care inspirati dupa modelul galeriilor din Italia se hotarasc sa se constiuie intr-un grup mult mai organizat decat ce era pana in prezent la Arad si incep prin confectionarea a doua banere de gard: SUPORTER CLUB UTA RED FIGHTERS respectiv COMMANDO UTA. Pe langa cele doua banere de gard se confectioneaza cateva steaguri de fluturat de dimensiuni mari 4x4m, numeroase steaguri de fluturat cat si doua tobe.

Numarul membrilor incepe sa creasca urmand ca in perioada de apogeu sa ajunga la un numar de aproximativ 300-400 de oameni constanti un numar destul de bun pentru nivelul diviziei B si lipsa de rezultate a UTA-ei din acea perioada.

In perioada imediat urmatoare in 1997 se leaga o stransa prietenie intre Red Fighters si Guardia Rosso-Nera de la CSM Resita, prietenie ce a dainuit multi ani pana cand fotbalul resitean s-a stins odata cu suporterii locali.

Din toata existenta lor, se pot concluziona atat aspectele pozitive cum ar fi: primul grup aradean organizat intr-o perioada de pionierat la nivel de suporteri, sustinerea echipei in mod organizat chit ca UTA trecea printr-o lipsa acuta de rezultate, barajul de promovare din 1999 (dar despre asta voi detalia putin mai mult in randurile de mai jos), prezenta la Budapesta pentru incurajarea nationalei la meciurile cu Ungaria la ambele meciuri, dar trebuie sa contabilizam si aspectele negative: decaderea de dupa anul 2000 prin retragerea a tot mai multor membri semnificativi, faptul ca si-au pierdut banerul prima data in 2006 si refuza sa se desfiinteze cum era normal si firesc, iar apoi tot in toamna acelui isi mai pierd odata banerul la Constanta fapt ce duce la tot mai multe presiuni asupra lor din partea SUR si in final la desfiintarea lor fireasca.

SUR

Motto: Semper fidelis

Grupul a luat fiinta in august 2003, initial ca alternativa la vechiul grup Red Fighters a carui declin dar si mentalitate precara din ultima vreme reusea sa nemultumeasca tot mai multa lume. Initial un grup s-a desprins din vechea galerie in 2002 si a stat separat undeva la tribuna a II-a pentru ca o data cu inceperea noului sezon sa se constituie un grup nou care sa se distinga de vechiul grup atat prin mentalitate, comportament, sustinere a echipei cat si prin amplasamentul diferit din stadion deoarece SUR statea initial la peluza a II-a iar Red Fighters la peluza I.

In primii 3 ani nu sunt evenimente notabile, deoarece UTA traverseaza o perioada neagra din istoria ei, exceptand aniversarea a 6 decenii de existenta a clubului in 2005 eveniment celebrat cu o coregrafie din partea SUR, in rest grupul se limiteaza la sustinerea fidela a echipei pe toate coclaurile diviziei B, insa din pacate totul culmineaza cu sfarsitul sezonului 2005-2006 cand, in urma unor jocuri de culise spunem noi, UTA retrogradeaza desi dispunea de un lot bunicel de jucatori, totul pentru a se pune la cale „ingineria” prin care UTA desi retrogradata in liga a III-a cumpara locul nou promovatei in liga I Liberty Salonta.

In acel moment doar SUR impreuna cu un numar redus de sustinatori fideli se opune acestei promovari rusinoase, deoarece majoritatea suporterilor in foamea de a vedea fotbal de prima liga la Arad accepta aceasta „promovare” facand ca noi si restul celorlalti opozanti sa parem niste rebeli dizidenti care chipurile nu am vrea binele clubului. Neavand ce face si pusi in fata faptului implinit ne-am vazut nevoiti sa alegem intre a ne abandona echipa iubita si a accepta acest rau gata facut fapt ceea ce a dus in final la acceptarea acestui compromis destul de major si care a zdruncinat din temelii existenta noastra ca grup deoarece la un moment dat eram foarte hotarati sa ii punem capat si sa ne incheiem activitatea.

In sfarsit odata promovati in liga I ne reluam activitatea odata cu noul sezon, grupul este tot mai bine organizat si atrage noi membri urmand ca incet dar sigur sa preluam fraiele galeriei in dauna celor de la Red Fighters deoarece a trebuit sa ne alaturam lor in peluza I, asta pentru ca nu am mai fost lasati sa ne continuam activitatea in peluza a II-a.

Ulterior Red Fighters se desfiinteaza dar asta nu a fost un impediment pentru cresterea peluzei deoarece tot mai multi baieti se alatura galeriei in jurul nostru iar asta a dus si la aparitia a noi grupuri.

Tot in acesti 2 ani de liga I se pune baza prieteniei actuale intre grupul nostru si gruparea ERA din Peluza Sud Steaua.

Ca si realizari ale grupului as mentiona reorganizarea peluzei si cresterea numerica si calitativa a acesteia, crearea celor mai importante coregrafii la inceput singuri iar odata cu aparitia noilor grupuri ajutati si de catre acestia, captura Ultranativului, captura steagurilor craiovene in Timisoara, faptul ca am facut din Arad un punct important si respectat pe harta ultra a tarii schimband total perceptia despre suporterii aradeni, sprijinul acordat celorlalte grupuri si bunele relatii cu acestea, incidentele de la Debrecen unde spunem noi ca ne-am descurcat bine, prietenia cu ERA, faptul ca suntem uniti si putem sta in fata oricui.

Nu in ultimul rand pt. ca vorbim despre istoria grupului ma simt obligat si dator sa il aduc aminte si pe cel care a fost Claudiu Marius Pintea, un membru de baza al grupului si un prieten devotat al tuturor, a carui disparitie prematura a lasat o rana adanca in sufletul nostru, il vom purta mereu in gandul nostru asa cum a fost el tot timpul vesel, optimist si jovial.

RASA

Motto: Via Ultras Vita

Grupul RASA apare la inceputul sezonului competitional 2007-2008 asta dupa ce un grup de prieteni care veneau deja de ceva vreme in peluza se hotarasc ca este momentul sa puna bazele unui grup deoarece considera ca au acumulat deja destula experienta. Grupul promite inca de la inceput si chiar depaseste asteptarile, baietii crescand numeric si incepand sa se implice activ la bunul mers al peluzei, dovada fiind contributia la numeroase cantece printre care cel mai important „Echipa mea” care este creatia lor, confectionarea propriilor materiale de grup, dar si prin confectionarea foarte reusita a catorva steaguri pe doua bete si a coregrafiei aniversare de un an.

Deocamdata grupul nu are decat un an de existenta si nu va pot spune prea multe despre istoricul lor, insa ceea ce i-a scos destul de mult in evidenta in cadrul peluzei este faptul ca relatiile dintre ei sunt foarte stranse si in afara zilelor de meci, aceasta fiind lucrul major care ne-a facut si pe noi SUR sa putem ridica capul, baietii fiind foarte uniti in tot ceea ce fac.

Baietii sunt foarte hotarati sa faca treaba si sa nu renunte la drumul pe care l-au inceput.

Commando Hooligans

Motto: It’s time to fight

Coomando Hooligans sau CH apar la fel ca si RASA in sezonul 2007-2008 si reprezinta un grup de suporteri care vin cu precadere din cartierul aradean Micalaca, dar asta nu mai este o regula pentru ca baietii au acum membri si din alte cartiere aradene.

Baietii spun despre ei ca sunt niste suporteri simpli pentru care doar UTA conteaza, nefiind interesati de alte aspecte sau “suferinte”, ca adopta un stil oarecum hibrid care are atat caracteristici hools dar pastreaza si o tenta de ultras.

Din punctual meu de vedere au o buna disciplina de grup, sunt foarte devotati si consider ca vor evolua mult mai mult pe viitor.

Directivo Ultra’

Acest grup apare in anul 2006 cu putin timp inainte de disparitia Red Fighters, deoarece sunt o aripa mai tanara de suporteri desprinsa din vechiul Red Fighters care, sesizand directia spre care se indreapta vechea grupare, se hotarasc ca e timpul sa formeze un nou grup cu o alta mentalitate deoarece nu se mai regaseau in vechiul grup.

Isi confectioneaza singuri materialele de grup, nefiind ajutati de catre nimeni, in ciuda faptului ca sunt niste suporteri mai tineri, a caror situatie financiara nu este una atat de stabila, iar din clipa infintarii sunt alaturi de echipa in peluza.

Baietii s-au remarcat mai ales in ultimul an cand au avut si ei membrii prezenti la captura facuta de catre aradeni in dauna oltenilor.

Suporter Club UTA

SCU reprezinta o organizatie cu personalitate juridica formata initial dintr-un grup de tineri suporteri ai “Batrânei Doamne”si care ia fiinta in 2007. Este cea de-a doua asociatie nonguvernamentala a unei echipe de fotbal cu statut juridic, dupa cea a echipei Steaua, care functioneaza in baza Ordonantei nr. 26/2000, modificata.

Inregistrarea asociatiei a fost facuta de 9 membri fondatori din randul carora a fost ales un consiliu director care sa conduca timp de 6 luni. In actuala formula exista un staff format din presedintele, vicepresedinte, secretar si inca 2 membri ai consiliului director. Per total, cei 9 membri fondatori sunt completati de membri cotizanti, care trebuie sa aiba minimum 18 ani si sa tina cu UTA. Taxa de inscriere este de 10 lei, iar cotizatia lunara tot 10 lei. Dupa 6 luni s-au facut alte alegeri pentru functiile de conducere deoarece primul consiliu a fost provizoriu si s-a ocupat mai mult de punerea pe picioare a asociatiei. Asociatia isi propune sa inscrie si membri de onoare, care, prin activitatea lor, in decursul timpului, au adus servicii deosebite clubului, echipei si suporterilor UTA. Pentru a primi legitimatie, cei care se inscriu trebuie sa prezinte o copie de pe buletin si o poza. Pe viitor, se intentioneaza emiterea de carduri magnetice pentru membri.

Deocamdata, asociatia functioneaza in localul suporterilor “Old Lady’s Pub”, de pe strada Poetului, insa pe viitor se spera la obtinerea unui nou sediu.

Asociatia isi propune sa fie aproape de problemele clubului si ale echipei dar si ale suporterilor, sa asigure o legatura intre club si suporteri si sa asigure o forma independenta de sponsorizare a activitatii suporterilor. Lucrurile sunt cat se poate de transparente in sensul ca oricine poate sti concret unde vor merge banii donati.

“Nu lasati UTA sa moara”

… a fost strigatul disperat si dureros a mii de aradeni care pe 17 noiembrie 2007 au iesit in strada pentru “Batrana Doamna” a fotbalului romanesc. La acea vreme, UTA era la un pas de “naufragiu”, fara bani, fara stapan. Sandu Ion si Nicolae Bara isi anuntasera retragerea, iar cei care au iesit in strada au cautat o raza de speranta mai ales la autoritatile locale. Primarul Gheorghe Falca i-a primit pe reprezentantii suporterilor in biroul sau si a obtinut o intalnire in trei, alaturi de finantatorii Sandu si Bara. Cum primul a ramas ferm pe pozitii si a iesit total din schema, Nicolae Bara impresionat de pasiunea si de gestul fanilor decide sa isi continue finantarea la Arad.

Mitingul a fost o reusita, pentru ca in final si-a atins scopul, deoarece situatia financiara a clubului s-a redresat, suporterii reusind si sa deblocheze impasul la nivel de actionariat, fiind pentru o perioada interimara de timp prezenti in conducerea clubului, prin intermediul asociatiei Suporter Club UTA, ulterior lucrurile s-au limpezit creandu-se societatea pe actiuni.

Concluzii

In final as mai vrea sa-l amintesc si pe Colin, propietarul Old Lady’s Pub un membru cu state vechi de plata la noi in peluza care a facut din pubul lui un fel de “biserica” a utistilor, locatie care a contribuit din plin la reusitele noastre si la unitatea noastra de grup si peluza.

Ca un gand pentru viitor vreau sa mentionez faptul ca noi suntem optimisti vis-à-vis de ceea ce va urma chiar daca perspectivele legii Dragomir sunt sumbre, totusi nu vrem sa abandonam lupta iar pentru acest lucru retrogradarea din prezent care ne-a readus in esalonul doi este privita de noi toti ca pe o sansa pentru un nou inceput.

Kidu (SUR)




**Cam asta ar fi de stiut despre peluza aradeana. Aceasta "istorie" a fost redactata undeva in 2008. Voi reveni cu amanunte despre urmatorii ani.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://utisti.ro/
JusticeForPoli
Site Admin
avatar

masculin
Mesaje : 11269
Data de inscriere : 11/04/2011
Varsta : 25
Localizare : Timisoara

MesajSubiect: Re: Istoria galeriilor din Romania   Mar Apr 10, 2012 8:33 pm

Istoria galeriei alb-violete.

1972, anul de "infiintare"

Chit ca spre sfarsitul anilor '50, Stiinta, asa cum se numea Politehnica Timisoara pe-atunci, a cucerit Cupa Romaniei si se afla in prim-planul Diviziei A, nu se poate vorbi despre o galerie alb-violeta autentica in acea perioada. De-abia la inceputul anilor '70 s-a creat un nucleu adevarat al fanilor echipei studentesti.
Era un camp propice pentru crearea unei galerii. Politehnica retrogradase din elita in 1966, iar fiecare an insemna un nou chin pentru sustinatori. In 1969 concitadina CFR luase fata alb-violetilor, promovand in "A". Inceputul deceniului opt era insa aparte. Orasul de pe Bega devenea un centru universitar de forta, adunand in acea perioada peste 13.000 de studenti. De asemenea, populatia orasului crestea semnificativ in urma aparitiei a noi intreprinderi. In acest context, autoritatile orasului au inceput sa se implice tot mai mult in tentativa de repromovare a Politehnicii. Mihai Telescu, prim-secretar al judetului, a fost, trebuie sa admitem, unul dintre cei care s-au agitat cel mai mult pentru crearea noii echipe a Timisoarei.
Ideea formarii unei galerii compacte, bine organizate, a aparut in vara lui 1972, la initiativa lui Petru Morun, care era atunci vicepresedinte la sectia de sport a Centrului Universitar. Acesta a contactat un grup de studenti apropiat de Poli, care era condus de Eugen Seracin (ulterior, presedinte la club, din 1975, apoi investitor intre 1998 si 2000) si continea alti sufletisti, precum Dan Olteanu, Stoian sau Ghiulea, care invatau la diferite facultati ale Politehnicii. Totul a fost realizat sub obladuirea Asociatiei Studentilor.
Toate cheltuielile galeriei, inclusiv cele din deplasari, erau achitate de Asociatia mai sus amintita. De aceasta favoare se bucurau numai studentii, cei cu cotizatii platite la zi (mai mult simbolice) si legitimatii, pentru a putea fi totul tinut sub control. Fondurile alocate de Asociatie erau consistente, astfel ca-n editia 1972-73 au inceput deplasarile organizate. De fiecare data, grupul era substantial. La disputa din "B" de la Cugir au venit peste 400 de tifosi de pe malul Begai, dar, in genere, cel putin 100 de timisoreni vizionau echipa in partidele externe. Disciplina era totala, oricine consuma alcool fiind imediat exclus din grup! Se organizau in mod regulat sedinte in vechiul sediu al Facultatii de Electrotehnica, in sala EA1. Prezenta era, atentie, obligatorie!
Pentru prima data, au aparut sepcile, fanioanele, fularele sau drapelele in culorile alb-violet. Ele erau raspandite aproape gratuit, fiind primite de la intreprinderi precum "1 Iunie" sau Fabrica de palarii, in voga in acele vremuri..


1972, galeria polista la Oradea; FC Bihor - POLI


Primul mare meci: "decisivul" cu FC Bihor

Politehnica a dominat campionatul, dar meciul cel mai important a fost cel din etapa a 27-a, cel cu FC Bihor. Duminica, 3 iunie 1973, Poli, sub conducerea tehnicienilor Ion V. Ionescu si Nicolae Godeanu, a facut pasul decisiv catre prima liga, trecand cu 1-0 de oradenii care erau principalii contracandidati la promovare. Atmosfera a fost una memorabila, cei care au fost prezenti pe stadion atunci amintindu-si mereu de ce s-a intamplat.
In primul rand, trebuie spus ca presa vremii estimase asistenta la aproximativ 50.000 de privitori. Noi informatii, primite de la persoana care s-a ocupat de vanzarea biletelor si care a insistat sa nu-i fie publicat numele, au relevat ca s-au vandut nu mai putin de 61.300 de tichete! Practic, martorii povestesc cum s-a stat inclusiv pe fasia de iarba de langa pista de atletism! Observatorul meciului n-a vrut initial sa dea drumul partidei, dar a renuntat la intentie dupa ce prim-secretarul Telescu si-a asumat personal responsabilitatea pentru eventualele violente sau incidente grave...
"Am stat la peluza dinspre Sala Olimpia, prinzand locul cu patru ore inainte!", povesteste Molnár László, unul dintre fanii alb-violeti prezenti la acel duel de poveste. S-a facut o adevarata sarbatoare inaintea acestui meci, un baietel de cinci ani facand un tur al arenei cu un steag alb-violet, pe pista de atletism.

Public numeros si civilizat

Probabil ca majoritatea timisorenilor au fost in ultimul an si jumatate pe "Dan Paltinisanu". Atmosfera pasionanta de pe arena se compara cu ce se petrece incepand din 1973. Trebuie mentionat ca galeria se afla la tribuna a doua, deasupra tunelului de la vestiare. Amplasamentul nu era intamplator, fiindca in acest fel, avand in vedere controlul ce exista asupra galeriei, era asigurata protectia adversarilor si a arbitrilor.
Cand echipele intrau pe gazon, toata galeria canta unit, ca si cum ar fi fost un singur glas, imnul studentesc "Gaudeamus igitur". Si toate versurile erau pronuntate, nu doar prima strofa, cum se face acum cu "Desteapta-te, romane!", la meciurile echipei nationale... Apoi, urmau cantecele galeriei, in special "Zi cu soare, fara soare", fredonat uneori si astazi.
Civilizatia era la ea acasa. Nici nu este de mirare ca in anii 1974 si 1975 publicul timisorean a primit trofeul "Petschovschi", decernat de ziarul "Sportul" celui mai sportiv public din Divizia A. Cu media 9,60, respectiv 9,20, rezultata in urma notelor date la meciurile de acasa de cronicarii amintitului jurnal, publicul alb-violet era respectat in toata tara. Incidente n-au fost. O singura data, la un meci cu CFR Cluj, un spectator nervos a aruncat cu o sticla spre arbitru si a fost imediat inhatat de militieni!


Deplasare la Dinamo-POLI, in 1973


Cea mai mare medie, dupa Craiova!

Cat de innebunita era Timisoara dupa fotbal se vede in media spectatorilor. Acest oras se afla pe locul doi in tara, dupa Craiova, adunand in medie 20.000 de oameni / partida. De-a lungul campionatului 1973-74, o serie de confruntari au fost urmarite cu tribunele pline. De exemplu: cu ASA Tg. Mures si Rapid (25.000), Universitatea Craiova, Steaua, Rapid, Dinamo (40.000), iar la derby-ul vestic cu CSM Resita au venit peste 40.000 de persoane!
De asemenea, timisorenii bifau aproape toate deplasarile. La Craiova, echipa care in acel sezon a devenit campioana, au mers 400 de banateni, care au savurat un 1-1 mare, la capatul caruia Dan Paltinisanu, datorita mingilor respinse, s-a ales cu o serie de cucuie pe cap! Totodata, la meciul de la Arad, pierdut cu 0-3, au fost, conform presei vremii, cateva mii de banateni. Insa spiritul alb-violet s-a manifestat in toata splendoarea sa in finala Cupei Romaniei, cu Jiul Petrosani...

"E Revolutie? Il dau astia jos pe Ceausescu?"

Poli a ajuns, dupa 16 ani, in finala Cupei Romaniei, trecand in semifinala cu 3-1 de Steaua, pe terenul neutru din Sibiu. Emotia era intensa la Timisoara. Dupa un an de "A", alb-violetii au terminat pe locul 7, singura tristete fiind dublul esec (0-3 si 1-3) cu rivala UTA. Ar fi fost ceva nemaipomenit ca studentii sa ajunga in cupele europene prin izbanda in finala competitiei K.O. care era programata duminica, 23 iunie 1974, pe stadionul "Republicii" din capitala (astazi disparut).
Pentru deplasarea la finala, s-au inscris prin intermediul galeriei peste 800 de insi. Numai ca, pe arena au ajuns mai mult de 2500 de timisoreni! De notat ca un grup de ciclisti amatori a plecat pe doua roti spre Bucuresti cu o saptamana inainte. O mare alb-violeta a invadat Bucurestiul. Unul dintre cei mai longevivi fani polisti, Nicu Mursa, povesteste de fiecare data perplexitatea ce-i domina pe locuitorii capitalei. "Ieseau oamenii din frizerii, cu spuma de ras pe fata si intrebau: «Ce se-ntampla? E Revolutie? Il dau astia jos pe Ceausescu?»". In cele din urma, Poli a pierdut cu 2-4, dar galeria timisoreana a oferit o lectie neuitata de dragoste fata de culorile alb-violete... In pauza inclestarii, Eugen Seracin, liderul galeriei, a primit din partea redactorului de la "Sportul", Aurel Neagu, trofeul "Petschovschi".

"Tiri", un simbol al anilor '70

Toti cei care au frecventat meciurile si deplasarile lui Poli din anii '70 si-l amintesc, cu siguranta, pe "Tiri". Este vorba despre Vasile Miron, poreclit "Tiriac" datorita asemanarii izbitoare cu marele tenisman roman. Desi timp de sapte ani, intre 1974 si 1981, el a fost liderul galeriei, primele meciuri ce le-a frecventat au fost cele ale CFR-ului timisorean, mai ales ca locuia in zona Garii de Nord. "Din pacate, nu am prins victoria cu 1-0 cu FC Bihor, din 1973, care a insemnat promovarea in prima liga. Eram in armata si ghinionul a fost ca am avut un locotenent care era de undeva din Bihor, cred. A trebuit sa fac instructie in plus dupa ce m-a anuntat ca Poli a castigat!".
Dupa intoarcerea din catanie, Miron s-a alaturat tifoseriei care se constituise la tribuna a doua, acolo unde, cu banii si efortul fanilor, s-a ridicat acel tarc din sarma. Din 1974, "Tiri" a devenit seful suporterilor. El isi aduce si astazi aminte de cei care au constituit inima acelei frumoase galerii: "Primul pe care l-am sesizat a fost George Galea. El batea toba, alaturi de altii. Mi-a sarit imediat in ochi, fiindca era un tip inalt, cu plete. Din pacate, el a trebuit sa renunte dupa cativa ani, fiindca la un meci, nu stiu cu cine, cu Petrolul sau Bacau, a suferit o insuficienta cardiaca".
Se poate spune ca "Tiri" si-a trait din plin tineretea la conducerea tifoseriei. A mers in aproape toate deplasarile: "Am avut avantajul ca detineam permis de gratuitate la transporturile pe CFR. Mergeam uneori si singur. Odata, am facut 22 de ore pana la Galati. Am trecut prin multe... Cel mai greu a fost odata, la Brasov, cand militienii au tot dat in noi cu bastoane cand Poli conducea cu 1-0. La 3-1 ne-au lasat in pace. Au spus ca daca pierdem putem canta! Ii determinam pe multi prieteni sa vina in deplasari. Odata, unul dintre ei, la un drum spre Pitesti, a cunoscut o fata. Ulterior, s-a insurat cu ea si mi-a multumit pentru ca l-am convins sa mearga in acel oras pentru a o vedea pe Poli!".
Fireste, rivalitatile regionale erau la ordinea zilei si in acea perioada, insa lucrurile n-au degenerat decat pana la o anumita limita. De pilda, la un duel cu UTA, la Timisoara, incheiat cu 3-3, lui "Tiri" i-a cedat putin rabdarea: "N-am fost niciodata un tip violent, dar la finalul meciului n-am mai rezistat si i-am spart unui aradean talanga! Era o rivalitate foarte mare cu UTA, dar la Arad lucrurile nu se agravau. Mergeam si multi timisoreni la partida, iar militienii erau foarte multi pe arena...".

Scandaluri

Cele mai palpitante momente erau, la inceputul anilor '80, opririle, in drumul spre casa, la Inand, in judetul Bihor. Acolo era o pescarie, dar si... fanii lui FC Bihor. Va dati seama, mereu ieseau scantei! De asemenea, nu trebuie uitata nici o deplasare la Resita. Datorita faptului ca-n meciul tur suporterii CSM-ului au fost fugariti prin Timisoara, in retur, fanii alb-violeti au cam avut ceva de suferit. Povesteste Relu Buteanu: "Practic, am fost scosi din stadion cu escorta din partea militienilor. In oras, nu stiu cum, dar se arunca de sus, nu-mi pot seama de unde, de catre suporterii resiteni, cu pietre! De-abia am reusit sa iesim...".
Despre o deplasare la Resita isi aminteste si "Tiri", care ne-a relatat cum, la drumul spre casa, la Bocsa, in gara, fani ai rosso-nerilor au aruncat cu pietre in trenul cu care timisorenii se deplasau. Asadar, viata de suporter mai necesita uneori si niste sacrificii...


anii '80 - in deplasare la Corvinul


Cum vad "vechii" actuala galerie?

Poli AEK a fost acceptata de suporterii timisoreni si este tratata de parca ar fi Poli cea dintotdeauna. Chiar daca in 2002 au fost destui care au luat la misto fenomenul, catalogandu-l cu ironie ieftina "hibridul de la Timisoara", un intreg oras s-a indragostit de aceasta echipa. Cum vad "vechii" maestri ai galeriei actuala stare de fapt? "Tiri" crede ca "acest oras merita mai mult. Dar, daca nu ai un copil, adopti unul, nu? Pacat ca nu sunt timisoreni in echipa. Dar eu ma bucur foarte mult pentru acesti copii din galerie. Sunt deosebiti, imi place de ei".
Nici Sorin Dumitrescu, alias "Dumi", nu este indiferent fata de ce se intampla in tribunele de pe "Dan Paltinisanu", el fiind oricum si azi unul dintre protagonistii show-ului de la tribuna a doua: "Imi place mult galeria ce au facut-o acesti copilasi! Oricum, o sustin pe Poli AEK. Dar trebuie specificat ca aceasta echipa este ajutata foarte mult de presiunea pe care o exercita publicul!".
Si Relu Buteanu, sef al galeriei intre 1983 si 1984 are impresii pozitive despre fenomenul actual al tifoseriei alb-violete, chit ca acum este stabilit in Germania: "Am fost la disputa cu Petrolul, cand s-a inaugurat nocturna. Am ramas foarte impresionat de galerie. Pacat ca stadionul nu este acoperit totalmente cu scaune".

Primii ani de dupa Revolutie...

... au constituit o perioada plina de cautari pentru galerie. Schimbarile sociale de dupa evenimentele din decembrie 1989 au afectat pana prin 1994 si unitatea tifoseriei. Nici publicul nu mai venea in numar atat de mare pe stadion, chit ca in acea perioada Poli a prins o finala a Cupei Romaniei, a jucat in Cupa UEFA cu Atletico Madrid, Sporting Lisabona si Real Madrid si la un moment dat se batea pentru titlu! Dar nu numai la Timisoara se intampla asta. In toata tara, cu mici exceptii (Craiova sau nou promovata Braila), media de spectatori scadea vertiginos. Economia tarii era-n schimbare, iar in vest, mii de oameni plecau in Iugoslavia sau Ungaria pentru a vinde una-alta. Asa ca fotbalul a trecut pe planul doi...
Galeria insa a fost mereu pe pozitii, chiar daca, din punct de vedere al numarului, era inferioara stralucitorilor ani '70. Incet-incet, suporterii se schimbau, veneau multi tineri, iar galeria s-a mutat la peluza sud... Marile meciuri cu Steaua sau Dinamo aveau asistente impresionante. Nimeni nu va uita vreodata acel 3-1 cu Dinamo din 1991, la care au fost prezenti peste 35.000 de oameni!
Influentati de ceea ce vedeau la televiziunea iugoslava, si anume galeriile lui Crvena Zvezda, Partizan, Dinamo Zagreb sau Hajduk Split, tinerii incepeau sa foloseasca tot mai multe petarde, fumigene sau celebrele "baklie", care erau adevarate OZN-uri in acea perioada pentru celelalte galerii din tara!


anul 1989


23 noiembrie 1990 este o zi pe care multi suporteri alb-violeti nu o vor uita niciodata. Atunci, Poli a trecut cu 1-0 de FC Bihor, dar timisorenii au fost agresati de o parte a sustinatorilor echipei locale. Se pare ca gazdele au fost deranjate de fumul petardelor, dar si de opiniile politice ale vizitatorilor. Lucrurile au fost la un pas de o veritabila drama. S-a zvonit atunci ca un adolescent timisorean a murit in urma acestei incaierari, dar informatia nu s-a confirmat niciodata. Totul a pornit de la dispute pe tema punctului 8 din Proclamatia de la Timisoara, dar si din cauza unui steag cu secera si ciocanul ce era in galeria banateana. Practic, aproape toti banatenii au fost batuti! Steagurile au fost rupte, unul singur scapand de furia turbulentilor! Totul s-a petrecut din vina organelor de ordine, care n-au oferit suficienta protectie oaspetilor, permitand spectatorilor-gazda sa-si caute singuri dreptatea.
Fara a cadea in panta paranoica, nu putem sa nu amintim modul malitios si plin de rea vointa prin care presa bucuresteana a tratat acest eveniment. Sigur, nici suporterii timisoreni nu erau toti ingeri, dar, de pilda, in revista "Fotbal" aparuta dupa amintita confruntare nu spunea un cuvant despre bataia suportata de timisoreni! Referirea este o dovada de manipulare si lipsa de profesionalism: "La Oradea, un grup mic de asa-zisi suporteri ai echipei timisorene (isi zice "commando") s-a dedat la acte de violenta. Sunt, probabil, aceiasi care spargeau sticle si geamuri in gara la Craiova si care s-au purtat huliganic in trenul ce i-a readus la Timisoara. Aceiasi care, cum ne spuneau brailenii, au proferat insulte la adresa acestora la meciul din etapa a 13-a. Nu sunt multi, dar rai, si fac un imens deserviciu echipei timisorene. Oare nu are nimeni ac de cojocul lor?". Mai e ceva de comentat?


1990 , la Arad - POLI - FC Bihor


"Commando Viola" a dat tonul fenomenului ultras in Romania!

Peste tot unde mergeau la inceputul anilor '90, suporterii timisoreni, care au adoptat titulatura de "Commando Viola", au inceput sa utilizeze, spuneam mai sus, petarde si fumigene. De fapt, galeria timisoreana a fost cea care a dat tonul noului tip de tifoserie din Romania. Fara a exagera cu laudele, noul stil de galerie i-a lasat, la inceput, perplecsi pe cei din restul tarii. Cand, in 1995, la un meci cu Universitatea Craiova, crainicul TV a zarit inscriptia "Commando Viola Ultra Curva Sud", s-a aratat revoltat de cuvantul "curva". De unde sa stie bietul si incompetentul de el ca denumirea a fost inspirata din fenomenul italian al tifoseriilor, cuvantul "curva" insemnand de fapt peluza si nicidecum "producatoare"?
Dar cum s-a constituit varianta... contemporana a galeriei alb-violete? Veti afla in paginile urmatoare, cand veti citi noi povestiri despre ceea ce inseamna tifoseria timisoreana. Adica o poveste fara sfarsit!

Nasterea noii tifoserii

Anii '90 au insemnat aparitia noii forme de organizare si expresie a galeriei alb-violete. Cel mai important moment a fost mutarea nucleului de fani de la tribuna a doua la peluza, asa cum am consemnat in paginile anterioare. Rebelii au fost, bineinteles, tinerii "furiosi" care cautau noi feluri de manifestare dupa Revolutia din decembrie 1989. In 1990 a inceput practic epoca "moderna" a galeriei, care isi asuma un nou titlu si un alt stil de viata. Era randul unui alt concept, inspirat din filozofia occidentala a galeriilor: "Commando Viola".
Alin Boldura este un nume cunoscut pentru orice microbist timisorean, si nu numai. Tanarul absolvent de Politehnica a inceput imediat dupa Revolutie sa fie printre liderii galeriei. El este, mai departe, liderul "Commando Viola Ultra Curva Sud", intrunind simpatia fanilor. El ne-a explicat cum a aparut noua miscare alb-violeta: "De prin 1990 am inceput sa ma implic mai mult in treburile galeriei, unde protagonisti erau Nicolae Carstov "Elicopter", Gino Dohar sau Dan Marincu (n.n. - ultimul fiind ulterior crainic pe stadion). Dupa putin timp au inceput primele divergente cu cei de la tribuna a doua, datorita petardelor si fumigenelor pe care le utilizam. Fumigenele erau facute din cauciucuri arse de la Electromotor! Noi, cei tineri, alaturi de Boris, Puiu sau Cristi Joita, ne-am decis sa ne mutam la peluza. Primul meci in care am stat in peluza a fost cel cu Atletico Madrid, cand am ocupat doua sectoare. Atunci, alaturi de Samuel Pop, am creat un steag de 4/4 metri, dupa modelul drapelului Regatului Unit al Marii Britanii. Cu titlu definitiv, ne-am mutat in peluza in confruntarea cu Sporting Lisabona, cand ne-am adunat vreo 150 de ultrasi".
La inceput, numele noii structuri era de "Commando Poli". Numele provoca fiori in deplasari pentru cei straini de cauza, fara absolut nici un motiv! Pana-n 1995 denumirea s-a pastrat, dar in vara acelui an s-a produs schimbarea numelui, care dainuie si astazi...


anul 1991 deplasare la Drobeta Turnu Severin , POLI - Dinamo


Commando Viola Ultra Curva Sud

Modelul noii tifoserii era evident. Tinerii ei conducatori se inspirau din stilul galeriilor italiene, care sunt la loc de frunte in Europa din punct de vedere al coregrafiilor. Sefii au decis: noul nume va fi "Commando Viola Ultra Curva Sud". Cuvantul "ultra" sublinia radicalismul moderat al fanilor, "viola" era imprumutat de la sustinatorii Fiorentinei, echipa adulata de multi timisoreni la acea ora, iar "Curva Sud" de la peluza exploziva de pe "Olimpico"-ul lui Lazio si AS Roma.
In 1994 - 95, Poli a repromovat in "A", iar din returul acelei stagiuni au inceput primele show-uri memorabile. Inaintea startului de retur, Poli a jucat acasa, in "16"-imile Cupei Romaniei, cu Universitatea Craiova, duel pierdut de alb-violeti, dupa un meci cu ritm deosebit, cu 2-3. Modelul vestic al peluzei se vedea deja din inscriptii: "Violet legend continued" ("Legenda violeta a continuat") ori "Fossa dei leoni azzurri" ("Groapa leilor albastri"). Au inceput sa apara primele incercari de coregrafii, cu baloane albe si violete, papellitos sau fumigene. Singura... nuca-n perete era un steag cu o zvastica, dar care pe parcurs a disparut! Alt moment in care "CVUCS" anunta marile show-uri din anii urmatori a fost derby-ul local, din "B", contra CFR-ului, in care s-a realizat o coregrafie cu fulare in stilul tifosilor Sampdoriei, alta trupa in voga la acea vreme.
In vara lui 1995, Poli a acces in prima liga. Din acel moment, povestea "CVUCS" a devenit tot mai frumoasa...


anul 1995 deplasare in Bucuresti , Steaua - POLI


anul 1995 deplasare in Cluj , U Cluj - POLI


Necazuri acasa si-n deplasari

Inainte de a intra in amanuntele show-urilor, sa spunem ca a fost o perioada in care suporterii alb-violeti au avut de suferit, la propriu, chiar si pe arena "Dan Paltinisanu". In turul sezonului 1995/96, jandarmii, scutierii si alte "organe" aveau mereu ceva impotriva fanilor. Nu era meci in care, daca sareau pe gard la gol, oamenii de ordine sa nu traga cateva bastoane pe spatele suporterilor! Cel mai haios, dar si enervant moment, a fost cel de la epocalul 9-1 cu Politehnica Iasi, cand jandarmii i-au urmarit pe tot stadionul pentru ca, vezi Doamne, sa nu creeze vreo stricaciune!
De asemenea, necazurile nu i-au parasit pe fani nici in partidele externe. La o deplasare spre Cluj, timisorenii au fost dati jos din tren, absolut fara nici un motiv, si perchezitionati. Se mergea cu "nasu'", dar nu acesta era explicatia. Pur si simplu, fanii erau vanati, toata lumea crezand ca e vorba de o trupa de vagabonzi. Erau departe vremurile cand ultrasilor li se asigura securitatea de la gara la stadion si inapoi. Sustinatorii timisoreni au fost inconjurati la patru kilometri inainte de Cluj de 100 de scutieri! Ce au gasit "organele"? Nimic periculos, ci doar vreo 20 de fumigene! Dar asta n-a insemnat ca banatenii n-au primit amenzi totale de 3.600.000 de lei, adica echivalentul la vremea respectiva a vreo opt salarii medii pe economie!
O alta deplasare de neuitat (negativ vorbind) a fost cea de la Sibiu. 25 de oameni au mers pe malul Cibinului, dar intoarcerea a fost trista. Delegatia polista n-a vrut sa-i ia pe fani in autocar, asa ca inimosii suporteri au ajuns acasa dupa 14 ore si trei trenuri schimbate...

Marile spectacole din peluza...

Primul moment de neuitat a fost show-ul de la meciul cu Universitatea Craiova, din campionat, terminat cu 0-0. S-au cheltuit pentru spectacol 602.000 de lei, cu care s-au cumparat, printre altele, opt steaguri 4/4 metri care s-au fluturat pe pista din fata peluzei, 600 de petarde, 60 de baclii, 120 de fumigene, iar in sectoarele sudice ale stadionului s-au adunat 1.400 de fanatici!
In finalul aceluiasi an, triumful cu 2-1 contra unei Stele ce-i continea, printre altii, pe Anton Dobos si Basarab Panduru, era insotit de o reprezentatie fulminanta a peluzei. 630.000 de lei s-au cheltuit pentru 400 de role de hartie, 800 de petarde, 60 de fumigene, 23 de steaguri 1/1 metri, 200 de artificii, 1.100 baloane! Fara comentarii...
In acea perioada, "Fotbal vest" s-a constituit in cel mai important partener media al "CVUCS". Saptamanalul nostru a gazduit rubrica permanenta a galeriei, fapt in premiera, din cate cunoastem noi, in Romania. De altfel, la finalul lui 1995, publicatia noastra a decernat "CVUCS" trofeul fair-play pe acel an. Asta pentru ca, intr-adevar, galeria alb-violeta a fost de pe-atunci un model de civilizatie, corectitudine si devotament fata de echipa!

Galeria, peste echipa...

In 1997, Poli a retrogradat din elita. Insa "CVUCS" a ramas pe baricade si a oferit spectacole de sunet si lumina remarcabile. Acel 3-0 cu Dinamo a fost memorabil si datorita ultrasilor. Pentru prima oara, au aparut pe stadioanele din Romania niste majorete! S-au fixat pe pista artificii aduse de la Orastie. Pregatirile au fost intense, fanii fiind convocati cu sase ore inainte pe ovalul de beton! Pentru a reda insa cat intelegeau conducatorii de la acea vreme din actiunile tifoseriei, remarcabila a fost replica unui sef polist (n-are rost sa-i dam numele!) care a spus: "Ce-i cu pregatirile astea, faceti un concert cu Michael Jackson?!".
"Los aficionados" au mers peste tot, chiar daca echipa era pe tobogan. Disputa externa cu Universitatea Craiova s-a jucat pe teren neutru, la Drobeta Turnu Severin, aproape 1.000 de banateni veniti cu sase autocare sau trenurile regulate prezentandu-se langa Dunare. Pentru mobilizarea fanilor, s-au distribuit in oras peste 10.000 de afise si aproximativ 40.000 de fluturasi!
Numai ca au urmat cinci ani teribil de tristi pentru cei indragostiti de Poli. S-au consemnat doua retrogradari, cu onoarea salvata prin fuziuni digerate destul de greu. Sezoanele din "B" n-au insemnat sub nici o forma destramarea galeriei. Boldura a tinut sa-i aminteasca pe cei care au fost cu sufletul alaturi de alb-violeti, in cele mai grele clipe: "E adevarat ca intre 1998 si 2002 nu prea era interes pentru fotbal, in Timisoara. Rezultatele modeste si scandalurile au lasat un gust amar suporterilor. Impreuna cu Sorin Birgean am incercat sa tinem mai departe sedinte, sa discutam cu autoritatile locale. Am vrut sa demonstram ca Poli nu moare in inima noastra!".
Alaturi de Alin Boldura, au mai fost alti fani care s-au zbatut ca alb-violetul sa nu cada in derizoriu. Actualul lider al "CVUCS" ii aminteste: "Andrei Ciuhandu a continuat cu brio treaba, iar Marius Babuciu, cu Gruppo Select, s-a implicat foarte mult in deplasari, chiar si in perioada in care Poli juca numai cu juniori in componenta. Am fost si la Arad, la acel trist 0-7, cand suporterii gazdelor isi impulsionau echipa sa dea acelor copii cat mai multe goluri. Dar, asa cum erau ei, acei copii s-au luptat onorabil...".
Insa a aparut fuziunea AEK Bucuresti - CSU Politehnica, iar "CVUCS" si-a reluat sirul marilor spectacole.


anul 1997 deplasare in Baia Mare , Baia Mare - POLI


"Incercam sa scriem istorie"...

Chit ca meritele sale in revigorarea tifoseriei nu se pot nega, Alin Boldura a specificat: "Meritele nu sunt ale mele. Galeria a renascut datorita emulatiei din oras si a dorintei timisorenilor de a avea o echipa buna. In atasarea fanilor fata de Poli AEK a contat foarte mult si victoria legendara cu 1-0 din Ghencea. Acum, incercam sa scriem istoria alaturi de druckerii de la tribunele I si II. Ei chiar ne sustin in momentele delicate prin care mai trece uneori CVUCS".
Sigur ca nimeni nu e perfect: "Vor exista mereu opinii contrare, vezi despartirea de doua grupari (nota redactorului: "Masseria" si "Drojdierii", a caror activitate "suportericeasca" le consemnam si noi si le respectam ca atare). Promitem insa o organizare mai buna si speram sa atragem cat mai multi copii care-n ultimii cinci ani au beneficiat din partea televiziunilor numai de Steaua si Dinamo. Dorim sa crestem o noua generatie de ultrasi, care sa fie alaturi de echipa si-n clipele grele. Fiindca in peluza sudica se intra cu o singura lozinca: la Timisoara nu se discuta, se iubeste!".


_________________
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://ultras-world.forumz.ro
alt.core

avatar

masculin
Mesaje : 8
Data de inscriere : 10/07/2011
Localizare : Timisoara

MesajSubiect: Re: Istoria galeriilor din Romania   Joi Apr 12, 2012 5:05 pm

JusticeForPoli a scris:
Istoria galeriei alb-violete.



anii '80 - in deplasare la Corvinul


Este de la un meci cu Corvinul, dar deplasarea a fost la Arad, unde s-a jucat meciul, in Cupa Romaniei, sezon 1983-1984.


Ultima editare efectuata de catre alt.core in Joi Apr 12, 2012 7:44 pm, editata de 1 ori
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
JusticeForPoli
Site Admin
avatar

masculin
Mesaje : 11269
Data de inscriere : 11/04/2011
Varsta : 25
Localizare : Timisoara

MesajSubiect: Re: Istoria galeriilor din Romania   Joi Apr 12, 2012 5:12 pm

Imi cer scuze , am uitat sa specific.

_________________
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://ultras-world.forumz.ro
JusticeForPoli
Site Admin
avatar

masculin
Mesaje : 11269
Data de inscriere : 11/04/2011
Varsta : 25
Localizare : Timisoara

MesajSubiect: Re: Istoria galeriilor din Romania   Joi Apr 12, 2012 11:09 pm

Deplasari ale suporterilor alb-violeti:

17 martie 1974, deplasare la Craiova



iunie 1993, deplasare la Cluj



18 Aug 1995 , deplasare la Bucuresti



16 Sep 1995 , deplasare la Cluj



noiembrie 1996 , deplasare la Oradea



1998/1999 , deplasare la Arad



1998/1999 , deplasare la Petrosani



2000/2001 , deplasare la Ramnicu-Valcea



2000/2001 , deplasare la Oradea



2000-2001 , deplasare la Resita



13 Septembrie 2002 , deplasare la Bucuresti



23 Noiembrie 2002 , deplasare la Craiova



2002/2003 , deplasare la Bucuresti



16 Aprilie 2003 , deplasare la Arad







18 iunie 2003 , deplasare la Buzau



9 August 2003 , deplasare la Alba Iulia



14 Septembrie 2003 , deplasare la Bucuresti



22 Noiembrie 2003 , deplasare la Bucuresti



4 Aprilie 2004 , deplasare la Oradea





7 Mai 2004 , deplasare la Constanta



15 Mai 2004 , deplasare la Bucuresti





30 Iul 2004 , deplasare la Cluj







24 Sep 2004 , deplasare la Alba Iulia




_________________
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://ultras-world.forumz.ro
L.G.
Moderator - Sectiunea Petrolul Ploiesti
avatar

masculin
Mesaje : 19
Data de inscriere : 17/04/2011
Localizare : PLOIESTI

MesajSubiect: Re: Istoria galeriilor din Romania   Joi Apr 26, 2012 2:39 am

Actuala galerie a Petrolului dateaza din 1996 cand, datorita parcursului bun al echipei din anul precedent (castigarea cupei Romaniei) un grup de suporteri fideli culorilor clubului dar si buni cunoscatori ai fenomenului ultra' au luat initiativa si au infiintat primul grup ultra' denumit "Ultras Ploiestina".

Activitatea acestora va iesi repede la iveala cand in anul urmator acestia vor organiza prima coregrafie la un meci cu Steaua, fiind printre primele grupari ce au organizat manifestari de acest gen. De mare efect in acea perioada erau fumigenele folosite din abundenta de membrii "Ultras Ploiestina", tifosii de la peluza sud realizand inca de pe atunci spectacole de tribuna in toata puterea cuvantului.

Incepand cu anul 1998 galeria isi schimba numele in "Lupii Galbeni", denumire care va inspira pe conducatorii companiei Petrom, capul de lup devenind stema societatii. Sub aceasta forma, tifosii ploiesteni au continuat sa faca istorie, umilind celelalte galerii prin atitudine si mentalitate, lupii continuand sa isi incurajeze favoritii invariabil fata de linia de casament pe care o urma Petrolul.

Trebuie subliniat faptul ca, spre deosebire de majoritatea galeriilor din Romania, "Lupii Galbeni" nu beneficiaza decat de sume infime din partea clubului, lupii organizandu-si singuri showurile si deplasarile pentru echipa, si cu toate astea, din 1996 ei nu au lipsit de la nici un meci al echipei favorite (cu mici exceptii cauzate de excesul de zel al unor militieni binevoitori).
"Lupii" sunt recunoscuti prin originalitate, acestia nedorind sa copieze PE FATA coregrafiile de exceptie realizate pe-afara cum fac cei din bucuresti. In aceasta idee a fost realizat si unul din mesajele adresate cainilor la ultimul meci cu acestia: "COPII PERFORMANTE IMPORT ITALIA! ORIGINALITATE=0 !"

Datorita lipsei performantelor in ultimii ani, la meciurile de acasa se strang in medie cam 1000 - 1200 de ultrasi cu unele exceptii, datorita "variatiilor" liniei de clasament. La derbiurile cu bucurestenele (Steaua, Dinamo,Rapid) la peluza sunt prezenti intre 2000 si 2500 de lupi, apogeul fiind atins la ultima partida cu Steaua, cand datorita liderilor de cartier si a interesului deosebit, numarul tifosilor aflati la peluza a atins cifra de 3500! Aviz celorlalte "galerii" din provincie! In rest asa cum am precizat "lupii" vor continua sa se faca remarcati prin originalitate, pentru ca in momentele decisive s-a demonstrat ca.. HAITA DOMINA PROVINCIA !!! Pozele... "vorbesc" si vor "vorbi"!

Incidente: De acum incolo le vom "contabiliza". In general, la meciurile de acasa, echipele din Bucuresti(mai ales Steaua si Rapid) au avut parte de primiri "speciale": la gara, prin oras, aplicanduli-se corectii deosebite.
Antologica ramane actiunea din primavara lui '97 dupa un meci de cupa de pe stadionul Astrei intre Poiana Campina si Steaua cand ultrasii petrolisti au reusit sa patrunda in trenul de plecare spre bucuresti aplicand stelistilor o crunta BATAIE, dupa ce initial in apropriere de statia Ploiesti-Triaj lupii trasesera semnalul de alarma! K.O.-ul nu poate ilustra ...MACELUL care a avut loc atunci! Speram ca si-au achitat cheltuielile de spitalizare!
Tot stelistii in frunte cu seful lor au fost pe post de victime sigure si in 2001 cand au fost incoltiti in apropierea stadionului. Dupa bataia de rigoare a urmat si umilinta, unul dintre liderii stelisti fiind lasat gol pusca in strada.
Nici fanii celorlalte echipe din capitala nu au fost mai norocosi, beneficiind in numeroase ocazii de "ospitalitatea" lupilor. Insa nu cred ca am avea loc aici sa povestim toate incidentele cu cei din bucuresti.
Cu provincialele nu au existat tensiuni deosebite cu exceptia meciului de la Brasov din ultimul sezon cand unor spectatori locali l-i s-au aplicat niste corectii zdravene chiar la 100 m de intrarea in stadion. De referinta a fost o bataie cu "galeria" tzaranilor din Pitesti ce a avut loc in centrul Ploiestiului acum vreo 4-5 ani! Liderul "Haitei Nord" a patruns singur intr-un autocar al tzaranilor si dupa ce a insirat pe drum vreo 10 fraieri a fost dovedit de "agricultori"! Insa in scurt timp la fata locului a ajuns o mare parte a galeriei lupilor, in final nefericitii din Pitesti parasind orasul in stare de inconstienta si cu autocarele "decapotate".
In rest fiind "made in Romania" amenzile saptamanale si conflictul cu militia sunt la ordinea zilei,pentru ca gaborii sunt prea doxati ca sa-si adapteze conduita. Mari scandaluri cu garda au fost in deplasare la meciurile din ultimul an cu Rapid(evacuati abuziv),Bacau,Steaua si Arges.


In incheiere mentionam cateva din cele mai reusite mesaje:

"O TRADITIE COMUNISTA SCUFUNDATA IN NEPUTINTA" -pt.stelisti

"ULTRASII DE LA A.U.ROLAC LA SERINGA. NEAGA STIE!" -pt. stelisti

"IN TOATE JUDETELE SUNT SATE SI TARANI DAR LA VOI ELE MARCHEAZA
STILUL" -pt. pitesteni

"EUROPA VA ASTEAPTA !... SA FACETI TARA DE RAS" -pt. caini

"CHAMPIONS LEAGUE DIN AUGUST LA PRO-TV, DRESAJ PE <<MAIDANELE>>
EUROPEI !" -pt. caini

"COPII PERFORMANTE IMPORT ITALIA! ORIGINALITATE = 0" -pt. caini










_________________
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
L.G.
Moderator - Sectiunea Petrolul Ploiesti
avatar

masculin
Mesaje : 19
Data de inscriere : 17/04/2011
Localizare : PLOIESTI

MesajSubiect: Re: Istoria galeriilor din Romania   Joi Apr 26, 2012 2:41 am

maine o sa pun si cateva poze.

_________________
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
L.G.
Moderator - Sectiunea Petrolul Ploiesti
avatar

masculin
Mesaje : 19
Data de inscriere : 17/04/2011
Localizare : PLOIESTI

MesajSubiect: Re: Istoria galeriilor din Romania   Vin Apr 27, 2012 12:52 am

'95 deplasare Timisoara







'96







'97 deplasare Resita



'98







'99











deplasare Brasov





2000
deplasare Pitesti la meciul cu steaua, 1500 petrolisti



"deplasare" astra





...
deplasare Rapid




brigada targoviste



50 de ani de la mutarea echipei la Ploiesti





Lansarea oficiala a canalului de mirc #LUPII



deplasare Electromagnetica



deplasare Iasi





deplasare Braila



2003 Petrolul-Focsani









Petrolul-Poli in cupa pe teren neutru



deplasare Sibiu










































_________________
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
NB1923

avatar

masculin
Mesaje : 17
Data de inscriere : 13/03/2012
Localizare : Bucuresti

MesajSubiect: Rapid Bucuresti - Scurt Istoric al Galeriei    Vin Apr 27, 2012 5:33 am

Rapidistii au fost " Singuri Impotriva Tuturor " , impotriva Ceausestilor , LIBERTATEA O AVEAU PE STADION si singurii care s`au luptat cu sistemul comunist !
Suporterii RAPIDului sunt oameni de suflet, oameni care colinda tara, insotind echipa lor iubita.
Cateva din lozincile scandate sau scrise in anii ’90 :
| Cinste, demnitate, nu meciuri furate
| RAPID – C.F.R. – clasa muncitoare e!
| Ajunge cu hotia, traim in Romania
| Vrem arbitri, nu vrem hoti
| Si la bine si la rau, RAPID este clubul meu
| Asta-i federatia, nu vrea pe RAPID in A
| Ceausescu nu mai e, nu mai e beleaua, ca sa faca ordine, sa castige sTEAUA!

Bucuresti 1982:
- Evolueaza Rapidul. Record de asistenta .Partida s-a disputat la ora 11.00. Pe stadionul Ghencea , 33000 de rapidisti.
Adversar- ocupanta fotoliului de lider al seriei I Petrolul Ploiesti. Nici o sansa pentru garari de a mai spera la vreo minune. La promovarea pe prima scena adica. Incepe meciul . Asalturile rapidistilor apleaca metereze dupa metereze(petroliste).
Gazarii sunt culcati precum spicele. 5-1 in favoarea Rapidului. Galeria visinie exulta. Cele cateva zeci de suporteri ploiesteni sunt puse, rapid pe fuga. Se izbesc de malul Dambovitei. Pe unde sa escaladeze apa? Pe nicaieri! Inevitabilul se produce. Aruncarea in apa Dambovitei, cu haine cu tot! La fel pateau si rapidistii cand mergeau la Ploiesti. Ne-au adapat, ii adapam!, povesteste Nea Fane.
Alexandria 1984:
- 5000 de suporteri rapidisti la un meci de divizia B.

Caracal 1986:
- zice unul:
-Ceausescu ,pace!
Vina Leana-ncoace!
Auzind oficialitatile stadionului si cei care or mai fi fost s-au facut nevazuti! Sa ii vaneze cineva si sa ii toarne nu stiu cui?..

Galati 1987:
-Stadionul “Dunarea” din Galati. Otelul –Rapid 1-0. Fluier final. Palcul galeriei rapidiste este asediat.. Capete sparte. Sticle facute tandari. Doru Blondu, unul dintre liderii galeriei visinii se bate ca un leu.
La Galati, Giulestina a rezistat eroic. Giulestina nu s-a dat nici moarta batuta.


Regie 1989:
-Semifinala a “Cupei Romaniei”. Steaua – Rapid. In tribuna zero, Valentin Ceausescu.
Galeria Rapidului, desi masata in partea opusa, la tribuna a doua, il zareste. Izbugneste:
"Noi vi-l dam pe Damaschin
Voi ni-l dati pe Valentin! "
Scutierii o impresoara. Galeria tipa si mai si:
"Galeria lui Rapid
Nu e membra de partid!"
Valentin s-a facut verde. Tuna cu voce tare : La anul, Rapidul va fi in B!
- Cum spuneam "Cine ne`a bagat in B / Ceausescu pCR!"
- EXEMPLE :
Jucam cu Dinamo, pe Giuleşti. S-a terminat 4-3 pentru noi şi Cămătaru trebuia să dea două goluri ca să cîştige Gheata de aur. Tot stadionul şi-a dat seama de aranjament, iar galeria s-a descălţat şi cu pantofii în mîini toţi cîntau: "Gheata de aur pluteşte uşor" ca "barca pe valuri pluteşte uşor"
- CURAJ :
"Cine ne-a băgat în B, Ceauşescu PCR!" Trebuia să fii nebun să ai curaj să strigi aşa ceva atunci.

Pitesti 1990:
-Comentatorul: “galeria Rapidului vine la Pitesti cu lanturi, , cu rangi, cu drugi de fier , cu topoare!! Prindeti teroristi!!” Nimeni altcineva decat comunistul ce n-avea sa fie uitat nici in ziua de astazi, huiduit si izgnonit din Giulesti pentru actele sale pline de dispret la adresa democratiei.
Acum in Trivale sunt fata-n fata doi inamici. Galeria Rapidului prieteni altadata cu pitestenii cu care strigau in cor in meciurile cu cele doua favorizate ale regimului, Steaua si Dinamo.
Final de meci incins. Rapidul pierde . O ploaie de pietre. Gradene rupte, facute tandari.
Totul ca-ntr-un film de capa si spata, undeva, pe la vreo curte de Evul Mediu. In afara incintei puzderie de politisti. Faceau ordine! Poc! Un baston in capul unuia..Trosc!, un sut in salele altuia..
“Atac” in haita, la suporterii Rapidului! Scene de apocalips. Fugariti de detasamente de politie si de militari prin tot porumbul din marginea Pitestilor!
Don Gigel, Vivi Sindrilaru, Mincea, Bebe si toti cei care au facut acea deplasare cand aud de Pitesti, traiesc o obsesie.
- A vrut sa ne omoare lumea, acolo !
Halal democratie.
Galeria Rapidului a fost la Universitate in 1989.

Suporteri formati din lume buna ce veneau cu drag pe stadion, cfr`isti , se observa chiar niste fetite imbracate la fel ...



ULTRAS RAPID ( pe acele timpuri rivalii Rapidului nici nu auzise de fenomenul ultra` )

Piratii 1988 ( si nu cei de la Rapid Wien - cum au sarit cu comment`urile toti necunoscutii )


Realul giulestean a renascut, insa totdeauna precum pasarea Phoenix, din propria cenusa...Propulsat totdeauna de o galerie nepereche superba si absolut sublima.
Galeria Rapidului n-a putut, nu poate si nu va putea fi ignorata niciodata...de nimeni...
In afara 14-15 mii de microbisti prezenti meci de meci(inainte de '90, dupa , chiar si in prezent ) in tribunele poctoavei ,alte zeci si sute de mii, din intreg spatiul Carpato-Danubiano-Pontic "ard" pentru Rapid... "ard" foarte multi si de pe alte meridiane ale globului, la mii si mii de km departare...In "Tara Cangurilor" Australia, la antipozi(la Sidney sau Melbourne,bunaoara), la Viena, la Munchen , la Strassbourg, la Paris, la Roma, la Milano, la Atena sau la New York , peste Atlantic...
Rapidul inseamna, e cert, un fenomen social. O galerie extrem de diversa, de pitoreasca, de imprevizibila...o galerie fascinanta, iubita, hulita, adulata...


Constantin Mincea a fost cel mai longeviv şef de galerie din istoria unei echipe de fotbal din România. Asta a fost strigarea lui preferată timp de 32 de ani...
-Pînă în 2002, Rapid Bucureşti a avut un şef de galerie care a rezistat în fruntea tifosilor 32 de ani. Constantin Mincea. Geamgiul. A fost un personaj cu o poveste aparte. S-a impus ca lider al suporterilor prin felul lui deschis de a fi, pentru vocea lui teribil de zgomotoasă, dar mai ales pentru că întotdeauna a încercat să aplaneze conflictele, nu să le genereze sau să le escaladeze.

Cristi Bărbosu înainte de Mincea
Nepotul lui Constantin Mincea are 18 ani. Pare însă din cu totul altă lume. Doar îşi vizitează tatăl la prăvălie. E un puşti din era nouă, dar şi-a amintit poveştile bunicului: "Sînt rapidist. Normal. Am fost interesat să aflu mai multe despre pasiunile bunicului meu. Ştiu că înaintea lui, şef de galerie la Rapid era Cristi Bărbosu", a povestit Robert Mincea. Tatăl lui l-a completat. "Ştiu şi cum a preluat tata galeria. Pe Bărbosu l-au arestat la un moment dat, cînd galeria Rapidului făcea o deplasare la Braşov. Erau în gară. Văzînd asta, mulţi dintre ei au vrut să se întoarcă acasă. Le era frică să mai plece singuri. Atunci tata i-a adunat pe toţi şi le-a spus: «Urcaţi în tren! Nu lăsăm echipa la greu! Nu ni se întîmplă nimic»! Şi de atunci el a rămas".

"În deplasări, noi împărţim bucata de pîine"
-Dar care sînt criteriile după care se alege un şef de galerie?
"Păi, în primul rînd să ai calităţile unui lider. Să fii popular. Să ai o voce baritonală.
La noi nu există duşmănie. V-am spus că acum şeful galeriei e Vali Bulgaru.El trebuie să respecte generaţiile, aşa cum şi face, pentru ca şi noi s-o respectăm pe cea tînără.Asta e un fel de tradiţie la Rapid.Nu vedeţi că la noi e o singură ligă a suporterilor. La alte cluburi sînt cîte două sau 3.La noi, să fim uniţi e cel mai important.În trenuri sau la deplasări, cînd unul are o bucată de pîine o împarte la toţi".
-Da, dar au fost cazuri destule în care suporterii Rapidului au fost agresivi.
Mincea a răspuns sincer. "Ştiu, dar să ştiţi că nu există pădure fără uscături. Cei care fac asta se autoelimină.
Rapid a intrat în era modernă şi în ceea ce-i priveşte pe suporteri"
-Dar acum, versurile cîntecelor voastre cine le face?
Noi sîntem cei mai buni poeţi. Noi le facem, cînd stăm la o cafea sau la o bere.
-A fost vreun moment în care tatăl tău a avut probleme cu autorităţile comuniste?
Urma să jucăm cu Victoria. Stăteam cu tata la prăvălie şi la un moment dat a venit maşina Securităţii cu un miliţian. Aşa se întîmpla înainte de meciuri d-astea. Îl prelucrau autorităţile. Să nu iasă scandal.

Valentin Ceauşescu: "Cine e grasul ăla?!"
Butelie şi-a amintit un episod legat de familia Ceauşescu: "Rapid juca împotriva Stelei într-o semifinală de Cupă. Meciul s-a ţinut în Regie. Steaua n-avea suporteri. Ţineţi minte. Băgau în tribune soldaţi în termen. Aşa şi în Regie. Cîteva rînduri de soldaţi şi noi, mulţimea de suporteri ai Rapidului. Ţin minte că tata era înconjurat de miliţieni pentru că Valentin s-a enervat cînd l-a văzut cum conduce suporterii: "Cine e grasul ăla?! Aveţi grijă cu el. Să nu iasă scandal sau să strige ceva urît". La două zile după meci, tata a primit ordin de concentrare în armată pentru două săptămîni", şi-a amintit Mincea.

Poveşti din galerie
Mincea îşi aminteşte: "Eram la Scorniceşti. Rapid ataca, adică era în careul adversarului şi deodată l-am văzut pe arbitru că fuge şi indică punctul cu var din careul nostru. A dat 11 metri pentru ei. Eram stupefiaţi. N-aveam ce face". Altă întîmplare: "Jucam la Tîrgovişte. Era 1-0 pentru ei, apoi am egalat imediat. Din senin, un ţigan de la ei a venit în faţa noastră şi a început să strige: Să tacă toba! La noi, fără tobă nu există, nu tace niciodată, numai că atunci, băiatul care bătea în ea a fost înjunghiat pe la spate".

"Să nu uite nimeni că Rapid este singura echipă din România care la un meci în deplasare a avut 10.000 de suporteri. E vorba de acel meci blestemat de la Craiova, cînd antrenor era Mircea Lucescu"
Mincea
"Suporterii Rapidului au fost primii din România după '89 care au plecat într-o deplasare externă. Am fost 100 de oameni la Milano, la meciul cu Inter. Meciul s-a terminat 1-1. Pentru noi a dat gol Andrasi"
Mincea

"Dan Constantin cenzura programul de meci"
- În programul de meci scriaţi ce voiaţi sau exista cenzura?
Nu! Eram cenzurat! Le era mare frică de galeria Rapidului. Cel care ne cenzura lucrează astăzi în presă la Jurnalul Naţional. Dan Constantin se numeşte. Lucra la Comitetul Municipal de Partid. Dar n-am avut niciodată probleme cu el.

- În ce consta cenzura acestuia?
În primul rînd, se uita cu lupa pe la poze să nu existe vreo pancardă pe care să scrie "Jos Ceauşescu!". De asta era obsedat: să nu se ia cineva de tovarăşul Ceauşescu.

- Cum caracterizaţi dumneavoastră galeria Rapidului?
E un fenomen fabulos. E o galerie care a ales să se exprime moderat şi în momente de criză. Şi asta înseamnă enorm. În perioada romantică avea un umor nebun, dar şi curaj fabulos.


Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://www.facebook.com/NisteBaieti2009
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Istoria galeriilor din Romania   

Sus In jos
 

Istoria galeriilor din Romania

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
 :: Discutii&Imagini :: Ultras-
Peluza Sud Sibiu

creează un forum | © phpBB | Forum gratuit de suport | Contact | Semnaleaza un abuz | Creeaza un blog gratuit